Noi doi (sau numai tu)

Vezi tu..acum nu scriu asta pentru tine. Nu e o dedicatie, nu e ceva siropos.E ceva care merita scris pentru a nu ramane in mine.Asa ca sa nu crezi ca esti special..asa de special. Tu pentru mine esti un fel de contra greutate. Fara tine as fi alt om si nu cred ca ar merita sa fiu altceva decat sunt acum.


Tu esti un om foarte ciudat. Esti cu totul special si nu inteleg ce motive ai sa fii asa. Iar noi doi suntem si mai ciudati. Suntem doua ciudatenii menite(Sau nu) sa fie impreuna. Nu te inteleg aproape niciodata si vreau sa te descopar asa cum nu esti. Am impresia ca imi vorbesti tot timpul..da..si cand ma tii de mana, simt ca ma completez dar o parte din mine se destrama si ajunge la tine.

Eu nu stiu ce crezi tu despre mine...nici nu o sa stiu...nici nu vreau sa stiu. De multe ori m-am gandit: de ce am asteptat atata...de ce nu am plecat de la inceput cu ceva frumos, ceva care exista si acum...ceva minunat...nu stiu..poate ca asa a fost sa fie..Multe lucruri ne-au oprit..te-au oprit mai bine zis..

Acum totul este asa cum trebuia sa fie si incerc sa realizez ca noi doi suntem ceva care nu se va termina niciodata..suntem asa cum suntem: noi doi(sau numai tu)

Despre limonada

Vedeti voi, eu scriu ce imi vine. Tocmai pentru ca acum beau limonada, de aceea aveti norocul sa cititi ceva despre limonada.

Ma uit la ea si imi dau seama ca ma inspira. Imi vine sa ii descriu fiecare coltisor de lichid, fiecare atom de apa, fiecare unduire...Limonada asta este, prin excelenta, acra. Nu are zahar. Si nu..nu pentru ca nu vreau sa aiba zahar, ci pentru ca asa e buna o limonada: acra. Iti strepezeste dintii si te face sa te gandesti la ceva dulce ca sa iti treaca acreala. E ca la inductia matematica.

Si de multe ori fac ceva ca sa ma gandesc la altceva. De exemplu: acuma scriu dar ma gandesc la modul fascinant in care cloncane tastatura. Si cand privesc un apus: nu ma uit la soare(nu sunt prost) ci ma uit la cer...la intreaga imagine. Cum ar fi sa privesti un tablou din Pointilism din apropiere? Ai vedea puncte. Asa e si cu viata. Nu ma gandesc(nu sunt prost) la ce fac acum: ma gandesc la urmari, la ce vine dupa "acum". Acum si atunci tot asa sunt. Cand vorbesti de acum, te gandesti la...ce a fost, la atunci, iar cand vorbesti de atunci te gandesti la acum.

Am ajuns la concluzia ca asa suntem noi oamenii facuti. Suntem, cum imi place sa spun, obiecte care simt. Folosim obiecte ca sa simtim...mai trist...ne folosim pe noi, ca sa simtim. E ca la limonada. Folosim acreala ca sa simtim dulcele.